Incepem cu partea mai putin (sau mai mult) placuta a discutiei : plecarile.

Cei mai regretati vor fi, fara indoiala Elton si Thereau. In timp ce micutul jucator brazilian a fost inlaturat probabil pentru simplul motiv ca fusese adus de catre noul "dusman" al principelui din Pipera, Thereau a fost vandut de acelasi personaj in Belgia. Speriat ca nu cumva sa se razgandeasca ofertantul, Becali si-a aratat inca o data mentalitatea de bisnitar, cedandu-l in graba pe atacantul francez, bucuros ca a incasat 2 milioane de euro (profit 200%). Am avut ocazia sa admiram in acest caz si logica marelui finantator : Elton = transfer rau (a primit pentru el mai putini bani decat a dat), Thereau = transfer bun (a primit mai mult decat a platit). Despre cat de important era fiecare pentru echipa, pentru jocul Stelei, nici un cuvintel. Trageti concluzia ce se impune referitor la ordinea de prioritati a domnului George Becali.

Restul plecarilor au facut se pare parte dintr-o campanie necesara (si in cea mai mare parte corecta) de eliminare a "verigilor slabe" din lot. Stancu a fost trimis la Timisoara, Saban se pare ca-si cauta echipa prin Israel, iar zilele lui Gigel Coman la Steaua par numarate. In toate cele trei cazuri, decizia de a renunta la ei este 100% corecta. Nici unul din ei nu a aratat sezonul trecut ca merita sa joace la Steaua si nici nu avea rost sa se insiste pe o pista gresita inca un sezon. Carcotasii ar putea spune ca ar mai fi nume de trecut pe lista neagra, dar deocamdata sa ne multumim si cu atat. Nu cereti minuni peste noapte.

Cealalta jumatate a paharului o reprezinta jucatorii transferati de Steaua. Ei pot fi impartiti in patru categorii : certitudini (jucatori ce pot emite pretentii la primul 11), sperante (tineri ce promit si Hagi pune baza pe ei), necunoscute (jucatori straini pe care nu au fost vazuti "la treaba") si umplutura (din pacate n-am scapat de asa ceva).

Sa luam fiecare categorie la cercetare.

Certitudinile sunt reprezentate de Neaga, Emegara si Badoi. Prin transferul lui Neaga, atacul Stelei a castigat clar in determinare si tehnica. Desi nu prea se stie ce a jucat Neaga prin Coreea, e clar ca de forma fizica si dorinta de joc nu duce lipsa. Impreuna cu Dica formeaza un cuplu de atacanti redutabil. Emegara, unul din cele mai scumpe transferuri ale Stelei de pana acum, este un fundas stanga bun, post deficitar la Steaua. Fara a fi un jucator extraordinar, prezinta avantajul ca evolueaza constant bine, calitate rara la jucatorii din campionatul intern, putand juca si pe dreapta (desi postul sau de baza e acela de fundas stanga). Badoi a fost adus pentru a rezolva macar o parte din problemele Stelei de pe banda dreapta, unde dupa plecarea lui Ogararu treaba nu a mers deloc bine. Poreclit omul-centrare, poate juca fundas sau mjlocas, dupa cum e nevoie. Ca si Emegara are drept principala calitate (in opinia mea) constanta, in sensul ca desi nu joaca intotdeauna foarte bine, se poate conta pe el sa-si indeplineasca sarcinile in majoritatea cazurilor. Ceea ce e preferabil, intr-o cursa de uzura cum se anunta urmatorul sezon, unui jucator "de geniu" care sa faca un meci bun, 3 mediocre si 3 slabe.

In categoria necunoscutelor intra deocamdata polonezul Golanski. Fundas dreapta, dar si posibil fundas centra, are o carte de vizita promitatoare. Pana cand nu il vom vedea e preferabil insa sa ne abtinem din a da pronosticuri in ceea ce-l priveste. Idem si in cazul spaniolului Ruben, daca acesta va semna cu Steaua.

Viitorul Stelei, tinerii, sunt Ochirosii, Bicfalvi, Tudose, Prunesu si Pintili. Deocamdata ultimii 3 nu au reusit sa-l convinga pe Hagi si se pare ca vor fi imprumutati, pentru a putea sa joace. Ochirosii ramane de vazut cat a crescut in joc, el plecand cu sansa a treia in batalia pentru postul de mijlocas stanga, dupa Cristocea si Bostina. Castigul clar al acestei perioade de pregatire este insa Eric Bicfalvi. "Suedezul" vrea si spre deosebire de altii, chiar poate. Desigur, mai are mult de lucru, dar a aratat in meciurile de pregatire calitati reale de mijlocas central. Poate fi o solutie pentru meciurile din liga lui Mitica, in special contra adversarilor mai slab cotati.

La capitolul umplutura intra din pacate atacantul Gurita si portarul Vatca. Impreuna cei doi au costat circa 600.000 de euro, suma deloc neglijabila, chiar si pentru Steaua. Din pacate, marturisesc faptul ca nu inteleg ce plusuri aduc acestia doi echipei. Gurita are 34 de ani, si pana in ziua de azi nu s-a remarcat niciodata ca un mare atacant. Este in cel mai bun caz util ca rezerva pe final de meci. In ceea ce-l priveste pe Vatca, realmente nu inteleg care e rostul aducerii sale la Steaua. A primit sezonul trecut o gramada de goluri, si chiar daca admitem ca apararea din fata sa nu a stralucit, trebuie sa recunoastem si ca nici el n-a facut-o. Mai simplu spus, este un portar ce nu aduce mai nimic in plus fata de Cernea, care era deja la echipa. M-ar bucura mult ca amandoi sa prinda un sezon foarte bun si sa-mi arate ca ma insel, dar ....

Per total campania de transferuri este una destul de echilibrata si rationala. Desi nu s-au adus mari vedete, am convingerea ca jucatorii transferati sunt utili, iar plecarile s-au limitat la un nivel rezonabil. Orice sosire de-acum inainte, ar fi chiar un bonus neasteptat, presupunand ca si jucatorul ar fi unul valoros.