Cum a ajuns aici stie toata lumea. Au aparut sute de articole si interviuri in care se explica amanuntit cum s-a ridicat George Becali si cum a reusit sa ajunga dintr-un ilustru necunoscut un om pe care-l recunosc si copiii de 5 ani si pensionarii octogenari.

Anul 2007, insa, a fost pentru Becali anul ghinionului, ar spune el. Sau anul in care Dumnezeu si-a intors fata de la el. A intrat in conflict deschis cu galeira Stelei, a primit zeci de amenintari cu bataia sau chiar cu moartea. Toti cei pe care-i considera supusii lui umili s-au dovedit a fi dusmanii lui cei mai puternici.

Prin declaratiile lui a atras antipatia tuturor. Aceleasi declaratii si aparitii televizate care, pana acum, i-au adus prestigiul si notorietatea s-au intors ca un bumerang impotriva lui. Fanii, jucatorii, patronii echipelor angrenate in campionat, oficialii forurilor fotbalistice romanesti, oameni politici si ziaristi, toti au devenit contestatarii lui. Si chiar daca a vazut ca nu-l accepta nimeni, ca nu-l inghite nimeni, el a continuat tirul declaratiilor aiuristice si al actiunilor gresite.

I-a indepartat de la echipa pe unii dintre cei mai iubiti jucatori ai Stelei, Elton si Thereau. Si-a batut joc in ultimul hal de Andrey, portarul brazilian adus cu surle si trambite. I-a batjocorit cu orice ocazie pe suporterii stelisti si a jignit fostele glorii ale echipei prin declaratiile sale. L-a adus pe Hagi antrenor la Steaua in speranta de a repara unele greseli si a incerca o reconciliere cu fanii. Ca dupa doar cateva luni sa ajunga sa-l izgoneasca de-a dreptul pe regele fotbalului romanesc, intr-un mod absolut jenant.

Steaua a ratat castigarea campionatului si a fost la un pas sa piarda si locul 2 din campionat, cel care a dus in calificarile pentru Liga Campionilor. A reusit, dupa meciuri grele si neconvingatoare, calificarea in grupe, unde a avut, insa, cel mai slab parcurs posibil in compania unor echipe considerate mai facile decat adversarele din sezonul precedent al Ligii, nereusind nici macar calificarea in primavara europeana in Cupa UEFA.

Becali nu s-a dat batut si s-a angajat plin de sperante in lupta pentru alegerile europarlamentare, crezand ca macar pe plan politic poate sa-si realizeze dorintele. Dar n-a reusit decat un dureros 4,8% din voturi, ceea ce nu i-a permis sa ajunga la Bruxelles. In tot acest timp Steaua mergea din rau in mai rau. Chiar daca l-a adus ca antrenor pe Lacatus, idolul tribunelor ros-albastre, situatia echipei nu s-a imbunatatit. Nici situatia lui Becali nu a devenit mai buna. Ba din contra. A ajuns sa declanseze un scandal fara precedent in urma meciului de la Buzau, acuzand echipa adversa ca nu a cedat meciul, stiute fiind relatiile de prietenie intre patronii celor doua cluburi si faptul ca Gloria Buzau era vazuta ca fiind satelitul Stelei.

Acum Steaua este in pragul dezastrului, fiind pasibila de sanctiuni drastice si depunctari si singurul raspunzator pentru aceasta stare de lucruri este insusi Becali. Omul care a ridicat echipa si a scapat-o de la faliment a ajuns s-o ingroape incet, incet. Si nu-si da seama ca ingropand Steaua se ingroapa pe sine. Nu realizeaza inca faptul ca este in picaj si odata cazut ii va fi foarte greu sa se ridice, oricat de mare ar fi averea lui.